MEȘTEȘUGÁREȚ, -Ă, meșteșugareți, -e, adj. (Înv.) Iscusit, îndemânatic, dibaci, talentat. – Meșteșug + suf. -areț. Vezi definitia »

ferdeléț, ferdeléțe, s.n. (reg.) măsură de capacite de 2 1/2 litri. Vezi definitia »

bîț interj. – Exprimă mișcarea unui corp sau a unui membru. – Var. bîța. Creație expresivă, de același tip ca fîț. – Der. bîțîi, vb. (a mișca); bîțîială, s. f. (mișcare); bîțîitoare, s. f. (codobatură); bîțan, s. m. (țînțar). Scriban pune în legătură vb. a bîțîi cu mag. biccenni „a șchiopăta”. Vezi definitia »

pelț, pélțuri, s.n. (reg.) 1. glastră. 2. mușcată. Vezi definitia »

pârț Vezi definitia »