OGORÁȘ, ogorașe, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui ogor. – Ogor + suf. -aș. Vezi definitia »

iúreș (iúreșuri), s. n. – Asalt, năvală, goană. – Var. iuruș. Mr. iurușe, megl. iruși. Tc. yürü(yü)ș (Roesler 593; Cihac, II, 588; Pascu, Beitragë, 52), cf. bg. juruš, sb. juriš, ngr. γιουρούσι. – Der. iuruși, vb. (a invada, a asalta). Vezi definitia »

ȚÂNȚĂRÁȘ, țânțărași, s. m. Diminutiv al lui tânțar¹. – Țânțar¹ + suf. -aș. Vezi definitia »

LĂTURÍȘ adv. (Reg.) Dintr-o (sau într-o) parte, lateral, pieziș. – Latură + suf. -iș. Vezi definitia »

ZULÚȘ, -ȘĂ, zulúși, -e, adj., s.m. și s.f. (Locuitor) Care aparține unei populații negroide din Africa australă, din grupul bantu. · s.f. Limbă vorbită de zuluși. (din fr. zoulou) Vezi definitia »