SECESIÚNE, secesiuni, s. f. Acțiunea unui grup de a se separa, de a se despărți de o colectivitate, de un teritoriu, de un stat din care a făcut parte, în vederea reunirii cu alt stat sau a întemeierii unui stat nou. ♦ Războiul de secesiune = război civil (pentru desființarea sclaviei negrilor) dintre statele sudice și cele nordice ale Statelor Unite ale Americii (1861-1865), terminat cu înfrângerea statelor din sud și cu abolirea sclaviei. [Pr.: -si-u-] – Din fr. sécession, lat. secessio, -onis. Vezi definitia »

CONVENȚIÚNE s.f. 1. convenție. 2. Adunare legislativă în timpul revoluției burgheze din Franța. [Pron. -ți-u-. / < fr. convention]. Vezi definitia »

Provine din latina de la Hasnicuri=cuvant cuparcu=urat --> subst. 1.Parte a esofagului ; 2. vb. a hasnicuparcui = a insulta pe cineva,a jigni 3. adj. ex: peisaj hasnicuparcuiesc Vezi definitia »

SUBEXPÚNE vb. tr. a expune insuficient la lumină o emulsie fotosensibilă. (după fr. sous-exposer) Vezi definitia »

CONFECȚIÚNE s.f. v. confecție. Vezi definitia »