MÍRĂ s. f. 1. riglă cu diviziuni speciale servind la măsurarea indirectă a distanțelor sau înălțimilor. ◊ bucată de peliculă pe care sunt imprimate linii foarte fine și luminoase, încrucișându-se în toate sensurile, și care permite o stabilire precisă a clarității imaginii fotografice sub aparatul de mărit. 2. cătare (la armă). 3. imagine-tip care servește la reglarea imaginii de televiziune. (< fr. mire) Vezi definitia »

AUTOCRÍTICĂ, autocritici, s.f. – V. autocritic (1) [DEX'98] Vezi definitia »

PĂLÍNCĂ s. f. v. palincă. Vezi definitia »

năpârcitúră, năpârcitúri, s.f. (reg.) farmec, vrajă. Vezi definitia »

ȘAMPÁNĂ, șampane, s. f. Corabie cu pânze, cu o capacitate de cinci până la zece vagoane, întrebuințată în Extremul Orient. – Din fr. sampan. Vezi definitia »