Definita cuvantului cioacă
CIOÁCĂ, cioace, s. f. 1. Fiecare dintre cele două console orizontale ale războiului de țesut, fixate pe stâlpii din mijloc și pe care se sprijină vatalele. 2. (Arg.) Balivernă. ◊ Expr. (Fam.) A se ține de cioace = a se ține de glume, de șmecherii. – Et. nec.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cioacă
SÉLĂ s. f. (anat., zool.) depresiune în formă de șa. (< fr., lat. sella) Vezi definitia »
ANCHÉTĂ s. f. 1. cercetare făcută de o autoritate publică în scopul stabilirii împrejurărilor în care s-a produs un fapt și a răspunderilor. 2. metodă de investigație științifică, prin cercetarea pe teren; (p. ext.) gen publicistic în care se prezintă rezultatele unor asemenea cercetări. (< fr. enquête) Vezi definitia »
PANÍCULĂ s. f. v. panicul. Vezi definitia »
DIATÉZĂ2 s.f. Predispoziție a organismului la anumite boli. [< fr. diathèse, cf. gr. diathesis – dispoziție]. Vezi definitia »
făgădăríță, făgădăríțe, s.f. (înv.) 1. femeia care ținea un făgădău (han, cârciumă); hangiță, cârciumăreasă, birtășiță. 2. nevastă de făgădar (hangiu, cârciumar). Vezi definitia »