vioáră (-re), s. f. – Violetă (Viola odorata). – Mr., megl. vioară. Lat. vĭǒla (Pușcariu 1902; REW 9149), cf. it., prov., cat., sp., port. viola, fr. viole. – Der. viorea, s. f. (toporaș, Viola hiria); vioriu, adj. (violet); viorint, adj. (violet), în Trans., format ca florint de la flor. Este dubletul lui violetă, s. f., din fr. violette, cf. ngr. βιολέτα. Vezi definitia »

URZEÁLĂ, urzeli, s. f. 1. Ansamblul firelor textile paralele montate în războiul de țesut, printre care se petrece firul de bătătură pentru a se obține țesătura. 2. Fig. (Rar) Alcătuire, conformație, structură. 3. Fig. Intrigă, uneltire, complot. – Urzi + suf. -eală. Vezi definitia »

SEROTONÍNĂ s.f. Compus chimic prezent în organism, cu un rol important în biochimismul funcțional al creierului. [< engl. serotonin]. Vezi definitia »

DIAPEDÉZĂ s. f. trecere a leucocitelor prin pereții capilarelor sangvine, determinată de digestie sau de o infecție. (< fr. diapédèse) Vezi definitia »

SPERMATOPLÁSMĂ s. f. citoplasmă a celulei mascule. (< fr. spermatoplasme) Vezi definitia »