MONAZÍT s.n. Fosfat natural de ceriu, care conține și toriu. [< fr. monazite]. Vezi definitia »

îmbulucít, -ă, adj. (reg.) strâns grămadă, îngrămădit, bulucit. Vezi definitia »

CALCANTIT (‹ fr. {s} gr. khalkos „cupru” + anthos „floare”) s. n. Sulfat de cupru hidratat, natural, format ca mineral secundar în zonele de oxidație ale zăcămintelor de sulfuri cuprifere și sub formă de stalactite pe pereții galeriilor nearisite din regiunile cu climă uscată. Are culoare albastră-verde și luciu sticlos. Este folosit în agricultură ca fungicid (zeamă bordeleză), în vopsitorie, imprimerie. Sin.: piatră vînătă. Vezi definitia »

AEROSIDEROLÍT s. n. meteorit având în compoziția sa metale și piatră. (< engl. aerosiderolite) Vezi definitia »

ORĂCĂÍT, orăcăituri, s. n. Acțiunea de a orăcăi și rezultatul ei; strigăt caracteristic broaștei; orăcăială, orăcăire. ♦ Fig. Amestec de voci, gălăgie. ♦ (Fam.) Plânset, scâncet de copil mic. – V. orăcăi. Vezi definitia »