cínă (cíne), s. f. – Masă de seară. – Mr., megl. țină, istr. cirę. Lat. cēna (Pușcariu 362; Candrea-Dens., 341; REW 1806; DAR); cf. it., prov., sp. cena, port. cea. – Der. cinioară, s. f. (ceasul cinei), cf. prînzișor; cuvînt pe care Drăganu, Dacor., III, 693-5 și DAR îl consideră reprezentant al lat. cinae hora, dar care este un dim. cu suf. -oară, cf. Graur, BL, III, 19. Vezi definitia »

BANCRÚTĂ, bancrute, s. f. Faliment însoțit de nereguli financiare făcute în dauna creditorilor; crah. – Din fr. banqueroute. Vezi definitia »

EREPSÍNĂ s. f. diastază a intestinului subțire, care transformă peptonele în aminoacizi. (< fr. érepsine) Vezi definitia »

IZMÁNĂ, izmene, s. f. (Mai ales la pl.) Obiect de lenjerie bărbătească, acoperind corpul de la talie în jos; indispensabili, nădragi. [Var.: (reg.) izmeánă s. f.] – Din bg. izmeni. Vezi definitia »

PÚSTULĂ, pustule, s. f. 1. (Med.) Leziune a pielii care se prezintă ca o veziculă plină de puroi. ◊ Pustulă malignă = formă de localizare pe piele a antraxului. 2. (Bot.) Veziculă care se formează pe tulpina sau pe frunzele plantelor atacate de ciuperci parazite. – Din lat. pustula, fr. pustule. Vezi definitia »