DISCÉRNE vb. III. tr. A judeca, a raționa pătrunzător, a pătrunde limpede. [P.i. discérn. / < fr. discerner, it., lat. discernere]. Vezi definitia »

CONTRAACUZAȚIÚNE s.f. v. contraacuzație. Vezi definitia »

TRANSMISIÚNE s.f. 1. Faptul de a transmite; transmitere. 2. Comunicare între un post emițător și un post receptor de telegrafie, telefonie sau radiofonie; emisiune radiofonică. ♦ (la pl.) Ansamblul mijloacelor tehnice de legătură utilizate de unitățile militare în timpul operațiilor. ◊ Trupe de transmisiuni = trupe specializate în executarea și asigurarea legăturilor prin radio, telefon etc. 3. (Jur.) Trecere a unui lucru, a unui drept unei alte persoane. [Pron. -si-u-, var. transmisie s.f. / cf. fr. transmission, lat. transmissio]. Vezi definitia »

IRIZIÚNE s.f. (Liv.) Acțiunea de a râde de cineva; bătaie de joc. [Pron. -zi-u-. / cf. lat. irrisio, fr. irrision]. Vezi definitia »

INFLAMAȚIÚNE s.f. v. inflamație. Vezi definitia »