Definita cuvantului pierzător
pierzătór, pierzătoáre, pierzătóri, pierzătoáre, adj., s.m. (înv. și pop.) 1. care nimicește, distruge sau vatămă; care aduce un prejudiciu moral; nimicitor, distrugător, vătămător; ucigaș. 2. (s.m.) persoană care provoacă pagube, ruină, distrugere. 3. care provoacă dezordine, răscoală. 4. care duce la osândă și la pierderea vieții veșnice. 5. (s.m. art.) diavolul. 6. care cauzează un prejudiciu moral, care duce la pierzanie; degradant. 7. (s.m.) persoană care încalcă principiile morale și religioase; om păcătos, defăimător, batjocoritor. 8. (persoană) care suferă o pagubă, o pierdere materială.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu pierzător
TERMORECEPTÓR, termoreceptori, s. m. Organ de simț situat în dermă, care recepționează variațiile de temperatură din mediul înconjurător. – Termo- + receptor. Vezi definitia »
restitutór (rar) s. m., pl. restitutóri Vezi definitia »
NĂDUȘITÓR, -OÁRE, nădușitori, -oare, adj. (Despre căldură, vreme etc.) Sufocant, apăsător. – Năduși + suf. -tor. Vezi definitia »
caciór (caciúr), -ă, cacióri, -e, adj. (înv.; reg.) 1. (despre oi, cai și porci) alb-negru, cu pete, pestriț. 2. (despre lucruri și oameni) absurd, deșănțat, neîntemeiat, vrednic de râs. Vezi definitia »
jugănitór, jugănitóri, s.m. (pop., înv.) cel care jugănește (v.) animalele. Vezi definitia »