CARTIRUÍ vb. tr. a încartirui. (după rus. kvartirovati) Vezi definitia »

pătuí², pătuiésc, vb. IV (reg.; despre lemne) a așeza, a aranja, a potrivi, a stivui. Vezi definitia »

MIRU͹, miruiesc, vb. IV. Tranz. 1. A unge pe credincioși cu mir² (pe frunte). 2. A consfinți în funcție un domnitor, un cleric etc., ungându-i fruntea cu mir². ♦ P. gener. (Fam.) A numi într-o funcție (importantă). 3. Fig. (Fam.) A lovi pe cineva la cap; p. ext. a omorî. [Prez. ind. și: mírui] – Din sl. mirovati. Vezi definitia »

SUBSTITUÍ, substítui, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) situa în locul altuia; a (se) înlocui. ♦ (Jur.) A comite infracțiunea de substituire de persoană. [Prez. ind. și; substituiesc. – Var.: (înv.) substituá vb. I] – Din fr. substituer, lat. substituere. Vezi definitia »

HĂMUÍ, hămuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A istovi un animal punându-l să tragă prea mult la ham². – Ham² + suf. -ui. Vezi definitia »