HĂȚÍȘ, hățișuri, s. n. Loc plin cu mărăcini, cu arbuști spinoși etc., desiș greu de străbătut; pădure mică foarte deasă, cu mulți lăstari tineri și arbuști; sihlă. ♦ Cărare prin pădurile de munte. – Et. nec. Vezi definitia »

țăcăráș s.m. sg. (reg.) căpiță de fân. Vezi definitia »

fléncheș, -ă, adj. (reg.; despre coarnele boilor) adus cu vârful spre ochi. Vezi definitia »

SPRINTENÁȘ, sprintenași, s. m. (Înv. și arh.) Ostaș cu arme ușoare. – Din sprinten + suf. -aș. Vezi definitia »

pásoș, pásoși, adj. (reg.; despre oameni) care merge cu pași mari; (despre mers) cu pași mari. Vezi definitia »