BULZÍȘ adv. (Reg.) Într-un singur rând; unul lângă altul; alături. – Din bulz + suf. -iș. Vezi definitia »

sfârcúș, sfârcúșuri, s.n. (reg.) 1. extremitate proeminentă a unor organe, a unor părți de organe, a unor oase; sfârc. 2. (în forma: sfercușă) vârful unui paloș. 3. (în forma: sfărcuș) bețigaș crestat pentru frecat urzicile. Vezi definitia »

TĂÍȘ, tăișuri, s. n. 1. Parte mai subțire, ascuțită, destinată să taie, a unui instrument, a unei unelte (de obicei a unui cuțit); ascuțiș; muchie tăietoare a unei unelte sau a unei ustensile. ◊ Expr. Cuțit cu două tăișuri = situație a cărei rezolvare într-un anumit sens poate avea efecte opuse celor dorite; procedeu care implică avantaje și dezavantaje la fel de importante. A trece sub tăișul săbiei = a ucide, a distruge complet. 2. (Rar) Tăietor (3). – Tăia + suf. -iș. Vezi definitia »

poș¹, póșuri, s.n. (înv. și reg.) 1. turban ușor de mătase neagră, brodată cu fir. 2. basma, tulpan; broboadă; șal. Vezi definitia »

strungáș, -ă, s.m., adj. (reg.) 1. (s.m.) cioban care mână oile la strungă, pentru a fi mulse; strungar, strungaci, mânător, mânzar, mânzărar. 2. (adj.; reg.; despre oameni) cu strungăreață, strungaci, strungar, strungariț, strungăreț. Vezi definitia »