PĂLTÍNEL, păltinei, s. m. (Pop.) Păltinaș. – Paltin + suf. -el. Vezi definitia »

AURÉL, -ÍCĂ, aurei, -ele, adj. (Rar) Auriu. [Pr.: a-u-] – Aur + suf. -el. Vezi definitia »

MUNCÉL, muncele, s. n. Munte sau deal mic, care constituie o treaptă mai coborâtă a unui lanț sau a unui masiv muntos, cu structură cutată, alcătuit din roci dure. – Din lat. monticellus. Vezi definitia »

CELĂRÉL, celărele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui celar. – Celar + suf. -el. Vezi definitia »

COLONÉL s.m. Grad de ofițer superior, imediat inferior generalului, care comandă de obicei un regiment; ofițer purtând acest grad. ◊ Locotenent colonel = grad de ofițer superior maiorului; ofițer care poartă acest grad. [< fr. colonel, it. colonnello]. Vezi definitia »