toc (-curi), s. n. – 1. Teacă, învelitoare. – 2. Vas de lemn dintr-o singură bucată, putină. – 3. Cadru de ușă sau de fereastră. – 4. Condei. – 5. Cutie în care se ține piatra de ascuțit. – 6. (Rar) Cornet. – Var. Mold. tioc. Sl. tokŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 414; Conev 68; cf. Gáldi, Dict., 164), cf. sb., cr., slov., mag. tok. Vezi definitia »

ghioc, ghiocuri s. n. (er.) vulvă. Vezi definitia »

SPRĂCIÓC, sprăcioci, s. m. (Ornit.) Sfrâncioc. Vezi definitia »

TROC s.n. (Ec.) Schimb în natură (obișnuit în comuna primitivă), constituind forma cea mai simplă a comerțului. [< fr. troc]. Vezi definitia »

mosóc, mosóci, s.m. (reg.) câine mare ciobănesc. Vezi definitia »