Definita cuvantului bobleț
bobléț (bobleáță), adj. – Prost, netot, tont. – Var. boblete, bobletic. Creație expresivă (cf. Iordan, BF, II, 183). Etimologia propusă de Körting 1173, din lat. *balbaticus, este „fantastică” (Densusianu, Rom., XXXIII, 275). Nu este mai puțin nici cea a lui Pascu, Suf., 70 (calabr. babbu „prost”). Bogrea, Dacor., II, 652, nu pare să fi venit cu o soluție mai bună, cînd se referă la lat. apoplecticus. În sfîrșit, Densusianu, GS, IV, 152, pleacă de la un sl. *vablec, der. de la o rădăcină vab- „a înșela”, și atestat numai în forma vabec. În realitate este o formă reduplicată a rădăcinii expresive ble-, cf. bleau.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bobleț
BIZÉȚ s. n. bucată de piele care se pune ca garnitură la încălțăminte. (< germ. Besatz) Vezi definitia »
jugăléț, jugăléțe, s.n. (reg.) unealtă de plugărie. Vezi definitia »
GRĂSÚȚ, -Ă, grăsuți, -e, adj. Diminutiv al lui gras (I 1); dolofan, durduliu, grăsun. – Gras + suf. -uț. Vezi definitia »
CRANȚ interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de un ronțăit. – Onomatopee. Vezi definitia »
TURNULÉȚ, turnulețe, s. n. Diminutiv al lui turn; turnișor. – Turn + suf. -uleț. Vezi definitia »