balamá (balamále), s. f. – 1. Țîțînă, șarnieră. – 2. Balama. Tc. balama (Șeineanu, II, 30; Lokotsch 173), de unde provin și alb. bagljamë, bg., sb. baglama. Vezi definitia »

ASUMÁ vb. I. tr., refl. a(-și) lua asupra sa; a se angaja la îndeplinirea unei lucrări. II. tr. a accepta ca ipoteză o propoziție (judecată) pentru a constata consecințele ce rezultă din ea. (< fr. assumer, lat. assumere) Vezi definitia »

PERIZÓMA s. f. centură, brâu (la populații primitive, care nu au altă îmbrăcăminte), un fel de fustă scurtă în jurul coapselor și șoldurilor; slip. (< it. perizoma) Vezi definitia »

patalama, patalamale s. f. 1. (peior.) diplomă, certificat de studii. 2. ( intl.) condamnare penală. Vezi definitia »

forma de afirmare publica a convingerilor personale sau de grup in legatura cu un anumit eveniment de interes major Vezi definitia »