gostá, gostéz, vb. I (reg.) a ospăta. Vezi definitia »

strănutá (-t, át), vb. – A elimina cu zgomot aerul din plămîni pe nas și pe gură. – Var. stărnuta, strenuta. Mr. stărnut(are). Lat. sternūtāre (Meyer, Alb. St., IV, 120; Pascu, I, 161; REW 8250), cf. it. starnutare, (v. it. stranutare, sicil. stranutari, friul. stranudá), prov., cat., sp. estornudar, fr. éternuer. Lipsește în Trans. de V (ALR, I, 78). – Der. strănut (var. strănutat, strănutătură), s. f. (acțiunea de a strănuta, zgomotul produs). Vezi definitia »

ACREDITÁ, acreditez, vb. I. Tranz. 1. A împuternici pe cineva ca reprezentant plenipotențiar al unui stat pe lângă guvernul unui stat străin. 2. (Rar) A face ca un fapt neconfirmat, o știre etc. să apară demne de crezare, acceptabile, verosimile. – Fr. accréditer. Vezi definitia »

ACCIDENTÁ vb. I. tr., refl. A (se) răni într-un accident. [< accident + -a]. Vezi definitia »

SULFATÁ vb. I. tr. 1. A acoperi plăcile unui acumulator cu cristale de sulfat de plumb. 2. A muia un material într-o baie de sulfat metalic pentru a-l conserva mai bine. ♦ A trata (plantele, semințele) cu o soluție de sulfat de cupru pentru combaterea paraziților. [Cf. fr. sulfater]. Vezi definitia »