válma (pop.; în expr.) s. f. art. Vezi definitia »

cazmá (cazmále), s. f. – 1. Hîrleț. – 2. Tîrnăcop. – Mr. căzmă. Tc. kazma (Șeineanu, II, 99; Meyer 184; Lokotsch 1145; Ronzevalle 128); cf. ngr. ϰαζμᾶς, ϰασμᾶς, alb. hazmë, bg., sb. kazma. Vezi definitia »

SUBSUMÁ vb. I. tr. A include, a încadra, a subordona o noțiune în sfera altei noțiuni mai largi. [< fr. subsumer]. Vezi definitia »

ASUMÁ vb. I. tr., refl. a(-și) lua asupra sa; a se angaja la îndeplinirea unei lucrări. II. tr. a accepta ca ipoteză o propoziție (judecată) pentru a constata consecințele ce rezultă din ea. (< fr. assumer, lat. assumere) Vezi definitia »

CLAMÁ vb. intr. a chema cu voce tare, a striga. (< fr. clamer) Vezi definitia »