CONFESÓR s.m. Preot care spovedește; duhovnic. [Cf. fr. confesseur, lat. confessor]. Vezi definitia »

pridvór (pridvoáre), s. n. – 1. Cerdac, balcon. – 2. Încăpere la intrarea în biserică, atriu. – Var. pritvor, priv(d)or. Sl. pritvorŭ, de la pritvoriti „a înnădi” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 291; Conev 80), cf. sb. pritvor, prevor, slov. pridvor, ceh. pritvor. Vezi definitia »

INTEROCEPTÓR s. m. terminație nervoasă sensitivă care primește stimulii activității interne, în special viscerale. (< fr. intéroscepteur) Vezi definitia »

HELIODÓR s.n. (Geol.) Varietate de beril de culoare galben-verzuie. [Pron. -li-o-. / < fr. héliodore]. Vezi definitia »

ANTRENÓR s.m. și f. Persoană care se ocupă cu antrenarea sportivilor. // s.n. Utilaj folosit pentru rotirea unor scule sau a pieselor de mașini-unelte. [Cf. fr. entraîneur]. Vezi definitia »