orcíc (orcícuri), s. n. – Fiecare din cele două bucăți de lemn prinse de crucea căruței unde se agață hamul. – Var. orșic, urcic. Germ. Ortscheit, prin intermediul pol. orczyk (Cihac, II, 230). În Mold. – Der. orcicar, s. n. (lațul ștreangului de la ham care se prinde de orcic). Vezi definitia »

GEODÉZIC, -Ă adj. Referitor la geodezie. [< fr. géodésique]. Vezi definitia »

ELECTROTERÁPIC, -Ă adj. Referitor la electroterapie. [< fr. électrothérapique]. Vezi definitia »

METEOROLÓGIC, -Ă, meteorologici, -ce, adj. Care ține de meteorologie sau de meteori, privitor la meteorologie sau la meteori. [Pr.: -te-o-] – Din fr. météorologigue. Vezi definitia »

ORTOCROMÁTIC, -Ă adj. (Despre emulsii sau materiale fotografice) Care este sensibil la toate culorile spectrului, în afară de roșu. – Din fr. orthochromatique. Vezi definitia »