BÚTURĂ, buturi, s. f. (Reg.) 1. Butuc (1); buturugă. 2. Bucată de lemn cu noduri și cu alte defecte, care se despică și se prelucrează și este considerată ca sortiment inferior al lemnului de foc; ciot. 3. Trunchi scorburos; butoarcă. [Var.: bútur, búture s. m.] – Cf. butuc. Vezi definitia »

POLIFIBROMATÓZĂ s.f. (Med.) Fibromatoză generalizată. [< fr. polyfibromatose]. Vezi definitia »

AUTOȘENILÉTĂ, autoșenilete, s. f. Autovehicul pentru transportul bunurilor, suspendat pe roți directoare în față și pe două șenile propulsoare în spate. [Pr.: a-u-] – După fr. autochenille. Vezi definitia »

SULEMENEÁLĂ s. f. v. sulimeneală. Vezi definitia »

METATÉZĂ s.f. 1. Intervertire a ordinii unor sunete sau a unor grupuri de sunete într-un cuvânt. ♦ Schimbare accidentală a locului unui cuvânt într-o propoziție. 2. Figură retorică prin care i se amintesc auditorului evenimente din trecut și i se prezintă evenimente ale viitorului sau se anticipează unele obiecții posibile. [< fr. métathèse, cf. gr. metathesis – deplasare]. Vezi definitia »