RĂSTÍT, -Ă, răstiți, -te, adj. (Despre modul de a vorbi al cuiva, despre ton, glas; adesea adverbial) (Adresat, exprimat) amenințător; aspru, tare. – V. răsti. Vezi definitia »

OFIOLÍT s.n. (Geol.) Rocă eruptivă care apare în zonele de sinclinal în urma activității magmatice. [Pron. -fi-o-. / < fr. ophiolithe, cf. gr. ophis – șarpe, lithos – piatră]. Vezi definitia »

ZĂLOGÍT, -Ă, zălogiți, -te, adj. (Înv.) 1. (Despre bunuri, obiecte etc.) Care este amanetat; p. ext. sechestrat, ipotecat. 2. (Despre oameni) Care este luat ostatic. – V. zălogi. Vezi definitia »

CENOBÍT, cenobiți, s. m. Călugăr care trăiește într-o mănăstire. – Din fr. cénobite, lat. coenobita. Vezi definitia »

PÂRPĂLÍT, -Ă, pârpăliți, -te, adj. Fript sau prăjit în pripă, numai pe deasupra (la frigare, pe jeratic sau la para focului). [Var.: perpelít, -ă adj.] – V. pârpăli. Vezi definitia »