CALÓTĂ, calote, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți obținute prin tăierea unei sfere cu un plan. 2. Boltă a cărei suprafață interioară are, în secțiune, forma unui semicerc. 3. Partea de sus a pistonului de la motoarele cu ardere internă; p. ext. piesă tehnică asemănătoare cu o calotă sferică. 4. Partea de deasupra a unei pălării, care acoperă capul și este mărginită de boruri. ♦ Tichie care acoperă creștetul capului. 5. (În sintagma) Calotă craniană = partea superioară a cutiei craniene. 6. (În sintagma) Calotă glaciară = masă de gheață care acoperă porțiuni mari în regiunile polare sau părțile superioare ale munților înalți. – Din fr. calotte. Vezi definitia »

SEÍMĂ s. f. boală la bovine și cabaline, manifestată prin crăparea copitei; fisura copitei, provocată de această boală. (< fr. seime) Vezi definitia »

ȘEMIZÉTĂ, șemizete, s. f. (Rar) Bluză femeiască simplă, cu croială asemănătoare cu cea a cămășilor bărbătești. – Din fr. chemisette. Vezi definitia »

mătrúnă (-ne), s. f. – (Banat) Talpa-ursului (Acanthus longifolius). Sb. matrun „colică” (Tiktin). Vezi definitia »

țóță, țóțe, s.f. (reg.) grămadă de coceni. Vezi definitia »