SALÍVĂ s. f. lichid puțin vâscos, care umezește gura, secretat de glandele salivare. (< fr. salive, lat. saliva) Vezi definitia »

STENÓPĂ s.f. Deschidere circulară foarte mică, care înlocuiește obiectivul la o cameră obscură. [< fr. sténope]. Vezi definitia »

ECHINOCOCÓZĂ s.f. (Med.) Boală parazitară produsă de echinococ, a cărui larvă se localizează în ficat, în plămâni sau în alte organe; hidatidoză. [< fr. échinococcose]. Vezi definitia »

CELULOZĂ (‹ fr. {i}) s. f. Polizaharid (C₆H₁₀O₅)_n format din resturi de glucoză, component principal al pereților celulari ai plantelor; nu este digerată de sucurile digestive la om, ci numai la rumegătoare. Substanța pură se prezintă ca o masă albă, lucioasă, mătăsoasă, cu aspect amorf; se obține din lemn, stuf, paie de cereale etc. prin diferite tratamente chimice. Materie primă pentru ind. hîrtiei, a lacurilor, a fibrelor artificiale, a maselor plastice, a explozivilor etc. Vezi definitia »

BOSELÚRĂ s. f. ansamblu de bose (2) pe suprafața unui organ. (< fr. bosselure) Vezi definitia »