țițúc, țițúci, s.m. (reg.) pui de pisică; țituș. Vezi definitia »

chentuc, chentucuri s. n. (dim.) v. chentan. Vezi definitia »

cliúc, cliúcuri, s.n. (reg.) resturile strugurilor după tescuirea și scurgerea mustului; groșală, logor, huști, prăștină, boștină, tescovină, borhot, hoaspă, hostoape, hostopină, bozorină, boroghină, boașcă, comină. Vezi definitia »

caúc (-ce), s. n. – 1. Bonetă veche de fetru, cu fundul rotund. – 2. Potcap caracteristic al preoților ortodocși. Tc. ka(v)uk (Roesler 595; Șeineanu, II, 96; Lokotsch 1137; Meyer 183), cf. alb., sb. kauk, ngr. ϰαβούϰι. – Der. caucgiu, s. m. (fabricant și vînzător de cauce). Vezi definitia »

PROSEÚC s.m. Orator public al evreilor din Alexandria. [Pron. -se-uc. / < fr. proseuque, cf. gr. proseuche – rugăciune]. Vezi definitia »