Definita cuvantului osteneală
OSTENEÁLĂ, osteneli, s. f. (Înv. și pop.) 1. Starea celui ostenit; oboseală; istovire, extenuare. ◊ Expr. (A fi) rupt (sau frânt) de osteneală = (a fi) peste măsură de obosit, de istovit. 2. Muncă grea, obositoare, extenuantă; efort, trudă, strădanie. ◊ Expr. A-și da (toată) osteneala = a depune toate eforturile, a-și da toată silința, a se strădui. – Osteni + suf. -eală.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu osteneală
ocnă (ócne), s. f. – 1. Salină, mină de sare. – 2. Muncă silnică pe viață, care se făcea odinioară în saline cu ocnașii (sec. XVII-XIX). Sl. okno „fereastră” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, III, 224; Conev 42), cf. bg., sb. okno „puț de mină”, pol. okna, ngr. οϰνα „salină” (‹ rom.). – Der. Ocnaș, s. m. (condamnat; muncitor în salină); ocniță, s. f. (nișă, firidă), din sl. okunice „fereastră”. Der. din ngr. pornind de la sl. (Meyer, Neugr. St., II, 49), nu pare probabilă. Vezi definitia »
casíță casíțe, s.f. (reg.) crin galben. Vezi definitia »
omul manevră expr. (deț.) deținut descurcăreț, care știe să facă rost de tot ce are nevoie. Vezi definitia »
ȘÚȘĂNIȚĂ, șușănițe, s. f. (Reg.) Fâșie, bucată lungă și îngustă de pământ, de piele, de hârtie etc. – Cf. sušenica „pastramă”. Vezi definitia »
spetejoáră, spetejoáre, s.f. (reg.) 1. nume de plantă; obligeană. 2. stânjenel galben. Vezi definitia »