OBRICÍ, obricesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împiedica pe cineva să facă ceva; a opri. Vezi definitia »

răsbicí (-césc, -ít), vb. – 1. A străpunge, a perfora. – 2. A goli o creangă de soc pentru a face o pușcă. – Var. răzbici. Sb. razbučiti (Candrea). În Olt. – Der. răsbici, s. n. (bețigaș cu care se curăță pușca de soc). Vezi definitia »

potrocí¹, potrocésc, vb. IV (reg.; despre alimente) a pune prea multă sare, a săra peste măsură. Vezi definitia »

hosâncí, hosâncésc, vb. IV (reg.) a (se) trudi. Vezi definitia »

ÎNCINCÍ, încincesc, vb. IV. Tranz. A face de cinci ori mai mult sau mai mare. – În + cinci. Vezi definitia »