cástru (cástre), s. n. – Tabără romană întărită. – Mr. castru. Lat. castra (sec. XIX); în mr., din ngr. ϰάστρον. Vezi definitia »

POSOMÉTRU s.n. v. pozometru. Vezi definitia »

SPIROMÉTRU s. n. instrument folosit în spirometrie. (< fr. spiromètre) Vezi definitia »

PLÉCTRU s. n. pană, mică placă de lemn, metal, fildeș sau material plastic, cu care se ciupesc coardele la unele instrumente muzicale. (< fr. plectre, lat. plectrum, gr. plektron) Vezi definitia »

TÁNDRU, -Ă adj. Plin de afecțiune, duios, gingaș. [< fr. tendre]. Vezi definitia »