MÉMBRU, -Ă, membri, -e, subst. 1. S. n. (Adesea la pl.) Fiecare dintre părțile exterioare, articulate ale trupului omului sau animalului, care au rol important în îndeplinirea unor funcții de relație; mădular. ◊ Membru-fantomă = senzație anormală de prezență a unui membru sau segment de membru care au fost amputate. Membru superior = mână. Membru inferior = piciorul omului. ♦ Penis. 2. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o colectivitate (organizată); fiecare dintre persoanele sau unitățile care fac parte dintr-o grupare sau o organizație socială, politică etc., considerată în raport cu acestea; mădular. 3. S. m. Fiecare dintre cele două părți ale unei expresii matematice; fiecare dintre părțile celor două rapoarte ale unei proporții. 4. S. n. Fiecare dintre părțile unei propoziții, fraze sau perioade. – Din lat. membrum, fr. membre. Vezi definitia »

GONIOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea unghiurilor; (spec.) instrument pentru măsurarea unghiurilor formate între diferite direcții de vizare, folosit în navigație, în topografie etc. [< fr. goniomètre, cf. gr. gonia – unghi, metron – măsură]. Vezi definitia »

ANGELOLÁTRU, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care practică angelolatria. [< fr. angélolâtre]. Vezi definitia »

DIAFANOMÉTRU s. n. 1. aparat pentru determinarea tulburării apei, prin măsurarea transparenței ei. 2. instrument de măsură a vizibilității. 3. aparat cu care se determină opacitatea (sau transparența) hârtiei. (< fr. diaphanomètre) Vezi definitia »

ACIDIMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea acidității unui lichid. [Var. acidometru s.n. / < fr. acidimètre, cf. lat. acidus – acru, gr. metron – măsură]. Vezi definitia »