móceră (-re), s. f. – (Maram.) Mlaștină, smîrc. Rut. močar (Candrea), sl. moča, din sl. mokrŭ „udat”. – Der. moceriță (var. mocioriță), s. f. (mlaștină), din bg. močor; mocirlă, s. f. (mlaștină, smîrc; gunoi, mediu corupt), mr. mucirlă, cu suf. expresiv -irlă, cf. ciocîrlă (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Miklosich, Lexicon, 381; Cihac, II, 200; Berneker, II, 70; Conev 40), cf. pol. moczyła, mag. mocsolya, bg., sb., cr. mocar; mocirlos (var. Maram. mociros), adj. (mlăștinos); morșilă, s. f. (Banat, mocirlă). Cf. mocrotă. Vezi definitia »

ANADIPLÓZĂ s. f. reluare a unui cuvânt de la sfârșitul unei unități sintactice sau metrice la începutul unității următoare; geminație, reduplicație. (< fr. anadiplose) Vezi definitia »

TETRACICLÍNĂ s.f. Antibiotic derivat din aureomicină prin eliminarea unui atom de clor. [< fr. tétracycline]. Vezi definitia »

POLIOPLÁSMĂ s. f. partea internă, granulată, netranspa-rentă, a citoplasmei, sub hialoplasmă și ectoplasmă. (< fr. polyoplasme) Vezi definitia »

CHIRIGHÍȚĂ, chirighițe, s. f. Gen de păsări călătoare care trăiesc pe lângă râuri și bălți și se hrănesc cu pește (Chlidonias). – Cf. caragață. Vezi definitia »