RĂPÍT, -Ă, răpiți, -te, adj. (Rar) Fermecat, încântat, vrăjit, captivat. – V. răpi. Vezi definitia »

BONCĂLUÍT s. n. Faptul de a boncălui; răget, strigăt specific scos de cerbi și de alte erbivore în perioada de rut. ♦ Fig. Sunet prelung emis de unele instrumente de suflat. – V. boncălui. Vezi definitia »

yeatmanít [yea pron. i] s. n., pl. yeatmaníte Vezi definitia »

periorisít, periorisítă, adj. (înv.) (om) care a internat, izolat (undeva). Vezi definitia »

PSAMÍT s. n. material detritic din fragmente mici: nisipuri, gresii etc. (< fr. psammite) Vezi definitia »