Definita cuvantului plescaviță
plescáviță, plescávițe, s.f. 1. (pop.) nume dat mai multor boli de piele caracterizate prin erupții, eczeme, bube, puroi, răni; spuzeală. 2. (reg.; cu sens colectiv, în forma „plercaniță”) părticele lemnoase rămase în fuiorul de cânepă. 3. (reg.) plantă erbacee cu frunze ovale, cu tulpina întinsă pe pământ și cu flori albe. 4. (reg.; în forma „plescaiță”) mică plantă cu flori mari albe și cu fructul o capsulă; șopârliță albă. 5. (reg.) plantă erbacee cu frunze opuse și ascuțite, cu flori albe-verzui și cu fructe ca niște bobițe negre; gușa-porumbelului. 6. (reg.; în forma „pleșcaiță”) codobatură (mică pasăre migratoare, care trăiește pe marginea apelor, cu coada lungă, mereu mișcătoare).
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu plescaviță
TROÁHNĂ, troahne, s. f. (Pop.) Guturai, răceală, gripă. – Et. nec. Vezi definitia »
DISOSTÓZĂ s.f. (Med.) Osificare defectuoasă a cartilajelor fetale. [< fr. dysostose, cf. gr. dys – dificil, osteon – os]. Vezi definitia »
FLUORESCEÍNĂ s. f. Colorant organic fluorescent, obținut din rezorcină și acid ftalic. [Pr.: flu-o-] – Din fr. fluorescéine. Vezi definitia »
OPRITÚRĂ, oprituri, s. f. (Reg.) Porțiune într-o pădure din care este interzis să se taie copaci. ♦ Porțiune dintr-o pășune rezervată pentru cosit și pe care nu au voie să pască vitele. – Opri + suf. -tură. Vezi definitia »
carastólă, carastóle, s.f. (reg.) bucată de lemn atârnată sub căruță, cu care se împiedică roatele de dindărăt. Vezi definitia »