obșitár, obșitári, s.m. (reg.) soldat eliberat, lăsat la vatră. Vezi definitia »

ALVIȚÁR, alvițari, s. m. Fabricant sau negustor de alviță. [Var.: halvițár s. m.] – Din alviță + suf. -ar. Vezi definitia »

PROPRIETÁR, -Ă, proprietari, -e, s. m. și f. Persoană care are drept de proprietate asupra unui bun; stăpân, posesor; spec. persoană care posedă un imobil (considerată în raport cu chiriașul ei). ◊ Mare proprietar = moșier, latifundiar. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. propriétaire, lat. proprietarius. Vezi definitia »

ANTEHIPOFIZÁR, -Ă adj. referitor la antehipofiză. (< fr. antéhypophysaire) Vezi definitia »

AURICULÁR, -Ă, auriculari, -e, adj. 1. Al urechii, privitor la ureche; care seamănă cu urechea. 2. Al auriculului, privitor la auricul. [Pr.: a-u-] – Din fr. auriculaire. Vezi definitia »