ENOMÉTRU s. n. aparat folosit în enometrie. (< fr. oenomètre) Vezi definitia »

VOTOMÉTRU s. n. mașină pentru numărătoarea automată a buletinelor de vot. (< engl. votometer) Vezi definitia »

TÍMBRU s.n. 1. Imprimat de dimensiuni mici care servește ca dovadă pentru plata unor impozite, a unor taxe sau a unor cotizații; (p. ext.) ștampilă cu care se imprimă unele imprimate de acest fel. ♦ Timbru sec = imagine imprimată în relief pe hârtie, cu ajutorul unei ștampile de metal. 2. Taxă reprezentând valoarea unui timbru (1) plătită în numerar unei administrații publice. 3. (Fiz.; muz.) Calitate a unui sunet prin care acesta se deosebește de un sunet de aceeași înălțime produs de un alt izvor sonor. 4. (Herald.) Termen prin care se înțelege coiful heraldic cu cimierul și lambrechinii săi. [< fr. timbre, cf. it. timbro]. Vezi definitia »

STRATOMÉTRU s. n. aparat pentru determinarea direcției și înclinării straturilor străbătute de o gaură de sondă. (< fr. stratomètre) Vezi definitia »

MONOCILÍNDRU, monocilindri, s. m. Motor cu ardere internă, cu un singur cilindru. – Din mono- + cilindru. Vezi definitia »