CIVILIZÁȚIE, civilizații, s. f. Nivel de dezvoltare materială și spirituală a societății într-o epocă dată, a unui popor, a unui stat etc., cultură (materială sau spirituală); p. ext. nivel înalt de dezvoltare a unei societăți. – Din fr. civilisation. Vezi definitia »

EPISTAZÍE s. f. inhibare a unei gene nealelice de către o genă dominantă sau recesivă. (< fr. épistasie) Vezi definitia »

CRIPTOMERÍE s. f. prezența unor caractere ereditare latente, care nu pot fi recunoscute sub aspect fenotipic. (< fr. cryptomérie) Vezi definitia »

văduvíe s. f., art. văduvía, g.-d. văduvíi, art. văduvíei Vezi definitia »

CLEISTOGAMÍE s.f. Mod de polenizare în care florile se polenizează cu propriul lor polen, fără să se mai deschidă. [Pron. cle-is-, gen. -iei. / < fr. cléistogamie, cf. gr. kleistos – închis, gamos – căsătorie]. Vezi definitia »