IMPLANTOLOGÍE s.f. Disciplină medicală care se ocupă cu studiul implantelor și transplantelor dentare și al materialelor folosite în tratamentul edentațiilor. [Gen. -iei. / < fr. implantologie]. Vezi definitia »

PANFOBÍE s. f. stare de anxietate față de tot ceea ce se petrece în jur. (< fr. panphobie) Vezi definitia »

TAUTOLOGÍE, tautologii, s. f. 1. Greșeală de limbă care constă în repetarea inutilă a aceleiași idei, formulată cu alte cuvinte; cerc vicios, pleonasm. 2. Fenomen sintactic care constă în repetarea unor cuvinte cu același sens, dar cu funcțiuni diferite, marcate de obicei prin deosebire de intonație sau de formă și care, exprimând identitatea celor doi termeni, are rolul de a sublinia o calitate sau o acțiune. 3. (Log.) Judecată în care subiectul și predicatul sunt exact aceeași noțiune. 4. Expresie din logica simbolică, care, în limitele unui sistem formal, este adevărată în orice interpretare. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautologie, lat. tautologia. Vezi definitia »

OFTALMOLOGÍE s. f. specialitate medicală care studiază fiziologia și patologia ochiului; oculistică, oftalmoiatrie. (< fr. ophtalmologie) Vezi definitia »

TEATROTERAPÍE s. f. metodă terapeutică constând în a-i pune pe bolnavi să însceneze improvizații teatrale. (< fr. théâtrothérapie) Vezi definitia »