HELIÓZĂ s. f. insolație. (< fr. héliose) Vezi definitia »

CĂMĂȘUIÁLĂ, cămășuieli, s. f. 1. Acțiunea de a cămășui; cămășuire. 2. Pojghiță, înveliș care acoperă unele materii, obiecte sau piese. ♦ Căptușeală interioară, subțire, de zidărie a unui tunel. ◊ Cămășuiala piloților = tub metalic folosit pentru confecționarea piloților² de beton. 3. Strat de piatră sau de balast dezagregat, care trebuie îndepărtat la deschiderea unei cariere sau a unei balastiere. [Pr.: -șu-ia-] – Cămășui + suf. -eală. Vezi definitia »

GLISIÉRĂ s.f. Piesă metalică sau de lemn în formă de patină, de-a lungul căreia alunecă o piesă mobilă. [Pron. -si-e-. / < fr. glissière]. Vezi definitia »

zéugmă (zeug-) s. f., g.-d. art. zéugmei; pl. zéugme Vezi definitia »

luțắrnă (= lucernă) s. f. (pl. – ) Vezi definitia »