strănút (-tă), adj. – Cu o pată albă pe nas sau pe bot. – Var. stărnut, strenut. Origine incertă. După Tiktin și Candrea, din a strănuta „e elimina cu zgomot aerul din plămîni pe nas și pe gură”, dar legătura lor semantică nu este clară. Ar putea fi pus în legătură cu sl. sruna „căprior”, cf. bg. sărna, sb. srna „căprior” (Densusianu, GS, I, 348 și VII, 279; Rosetti, II, 82); deși destul de greu cu got. stairno › germ. Stern „stea” (Gamillscheg, Rom. Germ., II, 254; Pușcariu, Lr., 273). După Skok, ZRPh., L, 272, cf. REW 8242N, din lat. stella, cu infixul r, ca bol. strela, sp. estrella. Vezi definitia »

ÚMLAUT s.n. Palatalizarea vocalelor a, o, u în limba germană. ♦ (Poligr.) Semn tipografic compus din două puncte orizontale, care se așază deasupra acestor vocale. V. tremă. [Pron. -laut. / < germ. Umlaut]. Vezi definitia »

NEPRECONCEPÚT adj. v. LIBERAL (I. 3.). Înțelegător; generos; care are idei largi, nepreconcepute. [DEX '98] Vezi definitia »

scremut, -ă, scremuți, -te adj. 1. (d. lucruri) prost, de calitate inferioară. 2. (d. acțiuni) realizat cu multă trudă, chinuit, căznit. Vezi definitia »

kinetoterapeút s. m., pl. kinetoterapeúți Vezi definitia »