FÓSĂ s. f. 1. depresiune largă și puțin adâncă la suprafața unei structuri anatomice; cavitate. ♦ ~ nazală = fiecare dintre cele două jumătăți ale cavității nazale. 2. depresiune alungită și adâncă, pe fundul oceanelor; groapă abisală, depresiune mai mult sau mai puțin largă și adâncă în sol. 3. loc rezervat orchestrei în sălile de teatru muzical. 4. bazin de colectare a dejecțiilor. (< fr. fosse, it. fossa) Vezi definitia »

FRÓNDĂ s.f. 1. Mișcare de revoltă a nobilimii franceze din sec. XVII împotriva puterii regale despotice. 2. (Fig.) Răzvrătire, opunere neprincipială persiflantă, cauzată mai ales de interese personale. 3. Organ vegetal de forma unei frunze. ♦ Frunză aeriană a ferigilor, care poartă sporangele. [< fr. fronde]. Vezi definitia »

POLIARTRÍTĂ s.f. Inflamare infecțioasă a mai multor articulații concomitent. [< fr. polyarthrite, cf. gr. polys – mai mulți, arthron – încheietură]. Vezi definitia »

férigă (-gi), s. f. – 1. Specie de plantă criptogamă cu frunze mari late. – 2. Plantă, Barba-caprei (Spiraea filipendula). – Var. feregă (înv.) ferece, ferice. Mr. fearică. Lat. fĭlĭcem (Pușcariu 598; DAR; Candrea-Dens., 577), cf. sard. filige. – Der. firigea, s. f. (plantă, Barba-caprei, Spiraea filipendula). Din rom. provine pol. ferecina (Candrea, Elemente, 406). Cf. feliuță. Vezi definitia »

POTÉRNĂ s. f. 1. poartă secretă a fortificațiilor castelelor, care dădea spre șanțul împrejmuitor. 2. galerie, comunicație subterană. (< fr. poterne) Vezi definitia »