SECLUZIÚNE s. f. 1. funcțiune psihologică ce asigură pasiv izolarea unei ființe de elementele defavorabile ale mediului înconjurător. 2. ~ pupilară = aderența marginii pupilare a irisului la cristalin. 3. stadiu în evoluția unui ciclon, contopirea fronturilor cald și rece, la o anumită distanță de punctul de convergență. (< fr. séclusion) Vezi definitia »

ALOCUȚIÚNE s.f. 1. Discurs ținut ostașilor de un comandant militar, rege sau împărat. 2. Cuvântare ocazională scurtă. [Var. alocuție s.f. / cf. fr. allocution, lat. allocutio]. Vezi definitia »

SCIZIÚNE, sciziuni, s. f. Despărțire, ruptură, dezbinare intervenită pe chestiuni de principiu între persoane sau grupuri de persoane care formau înainte un întreg organizat. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. scission, lat. scissio, -onis. Vezi definitia »

RADIOEMISIÚNE s.f. Emisiune radiofonică. [Pron. -si-u-, var. radioemisie s.f. / cf. fr. radioémission]. Vezi definitia »

CONTRAIMÁGINE s.f. (Mat.) Element al unei mulțimi care corespunde unui element dat dintr-o altă mulțime; imagine reciprocă. [Cf. fr. contre-image]. Vezi definitia »