poșezătív, -ă, adj. (înv.; în sintagmă) pronume poșezătiv = pronume posesiv. Vezi definitia »

INVENTÍV, -Ă, inventivi, -e, adj. (Despre oameni, mintea lor etc.) Care poate inventa, care are talentul de a inventa; ingenios, ager. – Din fr. inventif. Vezi definitia »

RECREDITÍV s. n. dispoziție dată de banca unui titular de cont, în numele acestuia, băncii corespondente, pentru anularea sau revocarea înainte de termen a acreditivului. (< germ. Rekreditiv) Vezi definitia »

FOTOEMISÍV, -Ă adj. (despre substanțe, corpuri) care emite electroni sub acțiunea luminii. (< fr. photoémissif) Vezi definitia »

APROBATÍV, -Ă, aprobativi, -e, adj. Care exprimă o aprobare, care aprobă; aprobator. – Din fr. approbatif, lat. approbativus. Vezi definitia »