INHIBITÍV, -Ă adj. inhibitor. (< fr. inhibitif) Vezi definitia »

ANTICONVULSÍV, -Ă adj., s. n. (remediu) care combate convulsiile. (< fr. anticonvulsif) Vezi definitia »

DIFUZÍV, -Ă adj. (Despre corpuri) Care are proprietatea de a se difuza, de a se răspândi în toate sensurile. [< fr. diffusif]. Vezi definitia »

OM NAIV balamut, băiat de băiat, băltăreț, blambete, bleahă, bleg, boblete, bolovan, botanist, bourar, brânzoi, budală, bulache, Bulă, cajbec, candelist, caracudă, cască, cârnat, cârțan, ceacâr, cealapatiu, ciuflex, clift de șmotru, cocârjă, coco, fanache, fazan, fleng, fleț, fraier, frasanaie, gâscă bună de jumulit, gioablă, goglet, gorobete, gulie, gușter, gutufan, gutuie, hantiriu, husăn, husăn de baltă, husăn de gară, husen, juvete, lacrimă, lanolină, leuștean, moacă, mocamete, mocan, mocangiu, nepot, pampalache, papagal, pădurean, pădureț, pătlăgea, pârțâit, pifan, plutaș, popândău, râtan, șlob, târlan, târlă, turcafleț, țațăr, țuțer, uțupan, zarzavagiu. Vezi definitia »

aperitiv, aperitive, s. n. (intl.) palme date la începutul unei bătăi Vezi definitia »