Definita cuvantului pocâlteală
pocâlteálă pocăltéli, s.f. (reg.) 1. pocâltire, slăbire accentuată; istovire de foame. 2. flămânzare (la vite).
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu pocâlteală
tîngă (-gi), s. f. – Supărare, chin. – Megl. tǫngă. Sl. tąga (Tiktin). Înv. și Mold. – Der. tîng, adj. (mîhnit, necăjit), Mold., rar.; tîngui, vb. (a se lamenta; a plînge, a deplînge), din sl. tągovati (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 411); tînguială, s. f. (jelanie, plîngere); tînguios (var. tînguielnic), adj. (trist, mîhnit, necăjit); tînguitor, adj. (trist). Vezi definitia »
TRÂMBICIOÁRĂ, trâmbicioare, s. f. Diminutiv al lui trâmbiță. – Trâmbiță + suf. -icioară. Vezi definitia »
CLĂPĂITÚRĂ, clăpăituri, s. f. Clăpăit. – Din clăpăi + suf. -(i)tură. Vezi definitia »
DIATÉCĂ s.f. Colecție de diapozitive și de diafilme. [Pron. di-a-. / et. incertă]. Vezi definitia »
SUPRATÓNICĂ s. f. (muz.) contradominantă. (< supra1- + tonică) Vezi definitia »