VIRTÚTE, virtuți, s. f. 1. Însușire morală pozitivă a omului; însușire de caracter care urmărește în mod constant idealul etic, binele; integritate morală. ♦ Înclinație statornică specială către un anumit fel de îndeletniciri sau acțiuni frumoase. 2. (În loc. prep.) În virtutea... = pe baza, în puterea, ca urmare a... – Din lat. virtus, -tutis (cu unele sensuri după fr. vertu). Vezi definitia »

zi-i înainte! expr. continuă! Vezi definitia »

subțietáte, subțietăți, s.f. (înv.) 1. subțirime. 2. calitatea de a avea grăsime mică, de a fi fin, delicat, slab; parte a corpului care are această calitate. 3. (fig.) calitatea de a fi subțire; finețe, distincție, rafinament, subțiime. 4. (la pl.) subtilități. Vezi definitia »

MAIESTÁTE s.f. 1. Grandoare, somptuozitate, măreție. 2. Titlu care se dă monarhilor. [Pron. ma-ies-, var. majestate s.f. / < lat. maiestas, cf. fr. majesté]. Vezi definitia »

PLURALITÁTE s.f. Multiplicitate, diversitate, număr mare. [Cf. fr. pluralité, lat. pluralitas]. Vezi definitia »