BAIONÉTĂ s.f. 1. Armă albă cu lama scurtă, tăioasă, ascuțită la vârf și prevăzută la mâner cu un dispozitiv care o poate fixa la țeava puștii, pentru a putea fi folosită în lupta corp la corp. ◊ Asalt (sau atac) cu baioneta sau la baionetă = luptă corp la corp cu baioneta, pusă la pușcă. ♦ (Fig.; la pl.) Purtători ai acestor arme; (p. ext.) armată, trupă, efectiv de soldați. 2. Tăietură în segmenții pistoanelor, care permite trecerea de abur sau de gaze. 3. (Tehn.) Sistem de prindere special, rapid, pentru piese metalice mici, pentru tuburi etc. [Pron. ba-io-, pl. -te. / < fr. baionette < Bayonne – oraș în Franța, unde s-ar fi fabricat prima dată această armă]. Vezi definitia »

JUMULEÁLĂ s. f. Jumulire, jumulit¹. ♦ Fig. (Fam.) Ceartă zdravănă, bătaie. – Jumuli + suf. -eală. Vezi definitia »

CRIOGLOBULÍNĂ s. f. globulină patologică din serul sangvin, precipitabilă la frig. (< fr. cryoglobuline) Vezi definitia »

VÁZĂ s. f. vas pentru flori; glastră. (< fr. vase) Vezi definitia »

HIDROPÓNICĂ s.f. v. hidroponic (1). [DEX'98] Vezi definitia »