PRETERÍT, preterite, s. n. (Gram.) Timp verbal care exprimă în unele limbi o acțiune trecută (echivalând cu perfectul simplu sau imperfectul). – Din fr. prétérit, lat. praeteritum. Vezi definitia »

CRIOLÍT s. n. Fluorură naturală de sodiu și aluminiu, incoloră, albă sau ușor colorată, sticloasă, folosită în metalurgie și în industria sticlei. [Pr.: cri-o-] – Din fr. cryolithe. Vezi definitia »

sovonít, sovonítă, adj. (reg.) cu sovonul pus pe cap; însovonit. Vezi definitia »

CORNĂRÍT s. n. Dare pe vitele cornute. – Corn¹ + suf. -ărit sau cornar + suf. -it. Vezi definitia »

năfit s. n. sg. (pop.) otită. Vezi definitia »