ADÓNIC, adonice, adj. (În sintagma) Vers adonic = vers format dintr-un dactil și un spondeu sau un troheu, folosit în versificația greacă și latină. – Din fr. adonique. Vezi definitia »

NARÓDNIC, -Ă, narodnici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține narodnicismului, privitor la narodnicism; narodnicist. 2. S. m. și f. Adept al narodnicismului. – Din rus. narodnik. Vezi definitia »

ORGÁNIC, -Ă adj. 1. Care ține de structura, de esența, de funcțiile unui organ sau ale unui organism. ♦ Unitar, inseparabil. ♦ (Fig.) Care se referă la constituția, la structura unei lucrări, a unui tratat etc. 2. Care intră în compoziția chimică a organismului viețuitoarelor. ♦ Chimie organică = parte a chimiei care studiază compușii carbonului cu hidrogenul și derivații acestora. [Cf. fr. organique, lat. organicus]. Vezi definitia »

SONOMÉTRIC, -Ă, sonometrici, -ce, adj. (Fon.) Referitor la sonometrie, de sonometrie. – Din fr. sonométrique. Vezi definitia »

PARAGÓGIC, -Ă adj. Referitor la paragogă, care se adaugă prin paragogă. [Cf. fr. paragogique]. Vezi definitia »