FRONTÓN, frontoane, s. n. 1. Element de formă triunghiulară, mărginit de o cornișă, care încoronează fațada unui edificiu 2. Element de arhitectură, alcătuit dintr-o cornișă curbă sau frântă, care se găsește deasupra intrării unui edificiu, deasupra unei uși etc. – Din fr. fronton. Vezi definitia »

ISOTRÓN s.n. v. izotron. Vezi definitia »

ETEROFÓN, -Ă, eterofoni, -e, adj. V. heterofon. Vezi definitia »

DUBLÓN s.m. Veche monedă spaniolă de aur. [< fr. doublon, cf. sp. doblon]. Vezi definitia »

ȘAPERÓN s.n. (Franțuzism) 1. Un fel de capișon care acoperea capul și gâtul până la umeri, purtat de bărbați și femei în evul mediu. 2. (Fig.) Femeie în vârstă care întovărășește în lume o fată sau o femeie tânără. [< fr. chaperon]. Vezi definitia »