RADIOVACÁNȚĂ s.f. Emisiune radio destinată celor aflați în vacanță. [< radio + vacanță]. Vezi definitia »

HORMONOPOIÉZĂ s. f. hormonogeneză. (< fr. hormonopoïèse) Vezi definitia »

ULTRAMICROANALÍZĂ s. f. capitol al microanalizei care se ocupă cu identificarea și dozarea substanțelor în cantități de ordinul microgramelor. (< germ. Ultramikroanalyse) Vezi definitia »

AMPRÉNTĂ s.f. Urmă lăsată de un obiect (prin apăsare pe o suprafață plastică). ◊ (La pl.) Amprente digitale = semne care reproduc neregularitățile pielii de pe buricele degetelor mâinii. ♦ (Fig.) Urmă lăsată de o idee, de o stare psihică, de o boală etc. [< fr. empreinte]. Vezi definitia »

NÓRMĂ, norme, s. f. 1. Regulă, dispoziție etc. obligatorie, fixată prin lege sau prin uz; ordine recunoscută ca obligatorie sau recomandabilă. ◊ Normă morală (sau etică) = regulă privitoare la modul de comportare a omului în societate, la obligațiile sale față de ceilalți oameni și față de societate. Normă juridică = regulă de conduită cu caracter general și impersonal, emisă de organele de stat competente, a cărei respectare poate fi asigurată prin constrângere. ♦ Totalitatea condițiilor minimale pe care trebuie să le îndeplinească un sportiv pentru a putea obține un titlu, o calificare etc. 2. Criteriu de apreciere, de reglementare. 3. Cantitate de muncă pe care cineva trebuie să o presteze într-o unitate de timp; (concr.) produs realizat în acest timp. ◊ Normă de timp = timpul necesar pentru efectuarea unei lucrări în condiții specifice date. Normă tehnică = normă stabilită prin mijloace științifice, pe baza unor condiții tehnice date, pentru efectuarea unui proces tehnologic. – Din fr. norme, lat. norma, rus. norma. Vezi definitia »